CARNAVALUL PERSONAJELOR DIN POVEŞTI
PREZENTATOR 1
Din lumea basmelor
vrăjită,
Venim la voi, să vă
distrăm!
Şi-această lume e privită
Aşa cum noi o arătăm:
Cu bune, rele presărată,
Nu-nvinge răul niciodată!
PREZENTATOR 2
Şi vă rugăm să luaţi aminte
La înţeleptele cuvinte
Ce vă îndeamnă să
luptaţi,
Cu dreptu-n viaţă să
intraţi.
Şi ocoliţi-i pe cei răi,
Căci vor plăti, cândva,
şi ei!
PREZENTATOR 3
Poveştile noi le-am aflat
Şi rolurile-am învăţat
Mai bine ca nişte
artişti,
Când veseli şi frumoşi,
Când trişti.
PREZENTATOR 4
Aici, în acest carnaval,
Noi vă poftim pe toţi la
bal.
Şi nu vă cerem altceva
Decât să râdeţi. Veţi
putea!
Ne răsplătiţi-aplaudând
Şi mulţumindu-ne în gând.
ÎMPĂRĂTEASA CEA REA
Ia spuneţi-mi, unde-i
draga fată,
Albă-ca-Zăpada?
Nu c-aş vrea să mă
răzbun,
Vreau o vorbă să îi spun,
Să ştie c-am suflet bun!
Eu,deşi n-o prea iubesc,
Vreau să îi împodobesc
Pletele-i ce strălucesc,
Un pieptene să-i dăruiesc
Şi-o cureluşă argintie,
Pe mijlocel strânsă să-i
fie.
Şi-un măr frumos, ca să
mănânce
Şi zorii zilei să
n-apuce!
ALBĂ-CA-ZĂPADA
În căsuţa din pădure
Eu îndată fac curat:
Farfurii, ceşcuţe, oale,
Le aşez frumos în raft.
Fac şi supă, mâncărică,
Spăl şi calc de şapte
ori.
Deşi masa este mică,
Încap şapte frăţiori.
Şi hăinuţe, şi pătuţuri
Astăzi am aerisit.
Iar piticii pot să vină:
Totul este pregătit.
SCUFIŢA ROŞIE
La bunicuţa am plecat,
Aşa cum v-am mai
povestit.
De mama nu am ascultat,
La lup în burtă-am
nimerit.
Şi nu ştiu cum a reuşit,
Cu vorbe dulci m-a amăgit.
Cum n-am văzut că faţa sa
Nu seamănă cu buna mea?
Deşi am fost politicoasă
El m-a mîncat, c-am fost
gustoasă!
Şi bunicuţa a intrat
În burta lupului turbat.
Dar ne-a salvat un
vânător
Ce l-a-mpuşcat foarte
uşor.
Mi-aduc aminte ce-am
păţit
Dar de atunci m-am
cuminţit!
BUNICUŢA
Hai, lasă! Totul a
trecut!
O să uităm greşeala ta.
Te vei purta cum ar fi
vrut,
Scufiţă dragă, mama ta!
Nu te opreşti ca să
discuţi
Cu oamenii necunoscuţi.
Şi dacă se va întâmpla
Să te oprească cineva,
Să-l ocoleşti, apoi să
fugi
Şi la părinţii tăi
s-ajungi.
Ei vor putea să
te-ocrotească,
De griji, nevoi să te
ferească.
LIZUCA – din Dumbrava minunată
Hai, Patrocle, hai odată
Să pornim la drum acum
Spre dumbrava minunată,
Unde stau oamenii buni!
Nu ne vrea nimeni acasă,
Totul s-a schimbat în
rău:
Mama vitregă-i nervoasă,
Spune-n sat, prea
obidită,
Că-s urâtă şi prostuţă,
Murdară şi necioplită:
Dar eu sunt aşa drăguţă!
Nu o supăr niciodată.
Sunt o fată de la ţară.
Poate nu ştiu să mă port.
M-a bătut – nu-i prima
oară!
De-aia plec, nu mai
suport!
Numai tu, Patrocle dragă,
M-ai iubit întotdeauna.
Să plecăm acum în grabă!
Să fugim, că iese Luna!
Drumu-i lung, necunoscut,
Înserarea iute vine.
O s-ajungem deîndată
La bunici, unde e bine!
NICĂ – din Amintiri din copilărie
Eu sunt Nică cel hazliu
Şi de pozne mă cam ţiu.
De la Creangă aţi aflat
Câte mi s-au întâmplat:
Pupăza din tei am luat,
Cireşul l-am scuturat,
Am fugit şi la scăldat,
Mama hainele mi-a luat.
Chiar şi râie am avut!
Nici să dorm nu am putut:
Mă mânca pe mâini, pe
corp,
Şi m-am răzbunat pe porc,
Vrând să-l călăresc un
pic
M-a trântit ca pe-un
nimic!
Să ştiţi că tot ce-aţi
aflat
S-a-ntâmplat cu-adevărat!
Căci Bădiţa pe hârtie
Scrie-a lui copilărie!
FATA MOŞULUI
Eu de muncă nu mă sperii
Curăţ, mătur şi gătesc.
Mama viregă şi sora
Tot mereu mă necăjesc!
M-au gonit acum de-acasă,
Rătăcesc printre străini.
Noroc să am! Sunt
curajoasă
Şi am aceste două mâini.
Cu ele eu fac treabă
multă
Şi voi găsi de muncă,
zău!
După ce am fost plătită
Pentru munca mea cinstită
Cu-o lădiţă m-am ales,
Şi la drum iar am puces.
FATA BABEI
Cum să spăl şi să fac
treabă,
Cînd eu am mânuţe moi?
Toată lumea vrea degrabă
Un cuptor plin de noroi,
O fântână dărâmată
Eu să le repar îndată!
Şi copacul ce dă pere
Se tot vaită de durere.
De omizi să-l curăţ eu?
Auzi la el, ce tupeu!
Căţeluşa asta şchioapă
Vrea să-i scot spinul
îndată.
Şi s-o spăl cu multă apă,
Ca să fie mai curată.
Voi, mânuţe frumuşele,
Delicate degeţele,
Vă iubesc şi vă-ngrijesc,
Că nu-mi place să muncesc!
CENUŞĂREASA
Sunt orfană şi, de mică,
De când nu mai am mămică,
Tare mult mai pătimesc:
În cenuşă eu trăiesc!
Tata s-a-nsurat pe dată
C-o femeie îngâmfată,
Una cu nasul pe sus.
Mult necaz mi-a mai adus!
Şi cu dânsa au venit
Şi s-au pus pe poruncit
Două fete cucuiete,
Parc-ar fi nişte cumetre!
Dar norocul a venit
Eu pe prinţ l-am
întâlnit,
De cenuşă am scăpat,
Sunt prinţesă la palat!
ILEANA COSÂNZEANA
Mă prezint: sunt zâna
bună!
Am pe rochie Soare, Lună.
Cosânzeana mă numesc
Toţi copiii mă iubesc!
De necazuri nu duc lipsă:
Cât povestea e de-ntinsă,
Zmeii mă tot oropsesc.
Of, amar mai pătimesc...
Ba în turn ei mă ascund,
Ba în codrul fără fund,
Se-ngrijesc să am de
toate
Şi mă ţin doar în palate.
Dar sfârşitu-i fericit.
Nuntă mare s-a pornit,
S-a mâncat şi s-a dansat.
Istoria s-a terminat!
FĂT -FRUMOS
Sunt vestitul Făt-Frumos,
Lupt călare şi pe jos.
Zmei, balauri ce-am
aflat,
Capetele le-am tăiat!
Oameni răi am pedepsit,
Pe cei buni i-am ocrotit,
Pe Ileana am scăpat
Dintr-un codru-ntunecat.
La lumină am adus,
De pe unde le-au ascuns,
Luna şi cu stelele,
Ce le-au răpit ielele.
Am adus şi Soarele
Să coacă ogoarele!
Eu la nuntă vă poftesc:
Cu Ileana mă-nsoţesc!
PĂCALĂ
Eu sunt Păcală cel
vestit!
De mine toţi au auzit.
Isprăvile ce le-am făcut
Aproape toţi le-aţi
cunoscut.
Am şi-un prieten şugubăţ:
Tândală e – ţăran isteţ!
Pe unde-n lume am umblat,
De proşti am râs ţi ne-am
distrat.
Şi răutatea-am pedepsit,
Iar lacomii ne-au ocolit.
Şi râsu-a fost săgeată
vie,
Am tot lovit cu veselie.
Aşa se-ntâmplă-n orice
caz
Ca de necaz să facem haz.
Suntem români din
moşi-strămoşi:
Avem, n-avem – suntem
voioşi!
FINAL
Petrecerea s-a terminat
Şi carnavalul
s-a-ncheiat.
Eroii noştri au dorit
Să-şi joace rolul
potrivit.
Căci fiecare întâmplare
Are în viaţă-asemănare.
Poveştile, cât sunt de
multe,
Spre-nvăţătură sunt
făcute.
Vă las cu bine, dragii
mei,
Şi vă invit la dans,
ehei!
Apoi, în cartea de
poveşti –
O lume-n care nu găseşti
Atâta rău precum în
viaţă,
Ci vorbă bună şi-o
povaţă,
Să ştii să ieşi
învingător
Aşa, ca-n lumea basmelor!
